Stii ce am auzit ieri? Gen, pe bune, ma uitam la stiri si tot apareau discutii despre protectia la cutremur. Si ma gandeam… pai… oare chiar va fi obligatorie protectia la cutism in toate constructiile noi pana in 2026? Adica, hai sa fim seriosi, stii cum e la noi cu legile astea.
Mda. Pfff. Uite, stai sa-ti zic. Parca era un proiect de lege, ceva de genul. Sau poate era doar o recomandare? Habar n-am. Dar se vorbeste. Se vorbeste mult. Si na, dupa ce s-a intamplat la noi, cu cutremurele alea… stii tu, din 77, dar si cele mai recente, mai mici… efectiv iti vine sa-ti pui intrebarile astea.
De ce tocmai acum? Si de ce pana in 2026?
Pai uite, hai sa iti zic parerea mea, total neavizata, bineinteles. Cred ca e un fel de presiune de la UE, stii cum e, sa fim cat mai „corecti” pe partea de siguranta. Apoi, e si frica. Frica aia care te apuca cand tremura pamantul si tu stai la etajul 9 intr-un bloc facut pe repede inainte in 85. Gen, iti amintesti? Alea d-alea cu pereti de rigips intre apartamente. Groaznic.
Eh, si termenul ala, 2026. Pai… pare ambitios, nu? Adica, hai sa recunoastem, la noi un proiect de-asta dureaza cel putin pana in 2030 doar sa fie dezbatut. Dar poate ma insel. Poate chiar se grabesc. Sau poate e doar o vaga promisiune electorala, cine stie. (Oficial, vorbim de prevederi din PNRR si alte programe, dar na, detalii plictisitoare).
Si cum ar arata, practic, protectia asta?
Pai uite, nu e vorba doar de niste beton armat in plus. E vorba de sisteme. Gen, izolatoare de baza, disipatoare de energie, chestii care sa absoarba socul. Sa nu se mai prabuseasca cladirea ca un castel de carti. Sa tremure, da, dar sa stea in picioare. Sa iasa lumea afara, nu sa ramana sub ea.
Iti dau un exemplu palpabil. In Bucuresti, la unirii, s-au facut niste blocuri noi, super scumpe, cu astfel de protectii. Si stii cat a mai costat pe mp? Aproximativ 50-100 de euro pe metru patrat in plus. Adica la un apartament de 70 mp, inseamna vreo 3500 – 7000 euro in plus. Pare mult, dar daca stai sa te gandesti la ce inseamna… pai… e valoarea unei masini second-hand. Pentru siguranta ta. Hai sa nu mai vorbim de preturile la materiale de constructii care oricum sunt pe duca.
Sau alt exemplu, mai simplu: gandeste-te la un scaun. Il legi cu o sfoara de podea ca sa nu se rastoarne cand vine cutremurul? Nu. Il faci din prima cu picioare solide care sa reziste. La fel si cu casele, blocurile. Trebuie proiectate corect de la inceput. Nu dupa.
Dar stai, ca nu e totul roz. Avantaje si dezavantaje, clar.
Da, pai hai sa le spunem pe sleau.
Avantaje, evidente:
– Omuletii din ele nu mor. Adica, asta e marele avantaj. Supravietuiesti.
– Pagubele materiale sunt mult, mult mai mici. In loc sa pici peste tot tencuiala, poate doar se crapa un perete.
– Liniste psihica. Doamne, ce bine e sa stii ca esti intr-o cutie safe. Gen, poti sa dormi noaptea.
Dezavantaje, ca deh, exista intotdeauna:
– Costuri initiale mai mari. Constructorul va spune ca „nu se mai poate face la pretul asta”. Spoiler: se poate, doar ca profitul lui e mai mic.
– Proiectarea dureaza mai mult. Trebuie ingineri structuralisti buni, care sa stie ce fac. Si astia sunt putini si scumpi.
– Aha, si cel mai mare: vechiturile vechi. Adica, ce facem cu toate cladirile vechi care stau sa pice? Alea raman si ele o bomba pe termen lung.
Uff. Serios. Cand ma gandesc la asta… parca e un joc de-a vina. Cine isi asuma? Noi? Statul? Constructorii? Toata lumea da vina pe altcineva. Si tot noi suferim.
Oare se va intampla cu adevarat?
Hmm. Asta e intrebarea de un milion de dolari. Sau de euro, acum ca suntem in UE. Eu as vrea sa cred ca da. Chiar as vrea. Dar stii cum e la noi… legi frumoase pe hartie, dar aplicarea… pai… lasa-m? s?-?i spun, e altceva.
Vor fi exceptii. Vor fi amanari. Vor fi „situatii speciale”. Constructorii cu pile vor gasi portite. O sa auzim fraze de genul „pai dar zona noastra nu e seismica” (desi e), sau „noi folosim deja materiale bune, de ce sa mai bagam si asta”.
Dar na, trebuie sa incepem de undeva. Chiar daca doar 50 din constructiile noi vor fi mai sigure, e tot un castig. Un progres. Un pas. Si poate, doar poate, daca oamenii devin constienti, vor incepe sa ceara asta. Sa intrebe „scuze, domnule vanzator, aveti izolatoare de baza la acest bloc?”. Si atunci piata se va adapta. Cererea dictand oferta, cum se zice. Poate ar trebui sa incepem sa ne documentam mai mult pe site-uri de specialitate, nu doar la stiri.
In concluzie… pai… n-am o concluzie. Doar sperante. Si teama. In acelasi timp. Ca de obicei. Dar macar se vorbeste. Macar nu mai ignoram problema. Asta cred ca e cel mai important lucru. Sa nu mai fim cu capul in nisip. Restul… o vedem pana in 2026. Sau 2030. Sau cand o fi.
Mai vorbim. Trebuie sa plec. A, si ia un covrig din farfurie, ca l-ai uitat.
