Uite, stai asa, hai sa-ti zic ceva. Am stat ieri vreo doua ore in fata raftului la magazinul de materiale. Gen, efectiv. Privesc la sacii aia de glet, albesti toti, si ma intreb… pai… ce plm e asa diferit? Stii cum e, zici ca-i doar nisip si var si gata.
Dar nu-i asa. Oh, nu-i deloc asa. Si tocmai de-aia am zis sa vorbim. Ca sa nu stai si tu ca prostu la raft cum am stat eu.
In primul rand, hai sa ne intelegem: ce naiba e gletul asta?
Pai… gletul, cum sa zic… e ala cu care „finisezi” peretii. Il dai peste grund, dupa ce ai pus rigips sau ai reparat vechiul tencuial. Practic, ultimul strat. Cel care face diferenta dintre un perete ca la tara si unul perfect, lucios, gata de vopsea.
Si uite unde e smecheria. Pentru interior, ai de ales intre doua mari bestii: gletul de finisare si gletul de adezare. Sau cum le mai zice unii, „de indesare” pentru rosturi. Aha, da, termenii astia.
Gletul de adezare, ala e mai gros, mai rezistent. Il folosesti acolo unde ai nevoie de putere, gen sa lipesti bine doua placi de rigips, sa inchizi un rost adanc. Dar pentru suprafata aia mare, neteda, ala final… ala e altceva.
Deci, care e mai bun pentru suprafetele alea mari? Ala de finisare, normal.
Dar stai, ca aici incepe distractia. Ca nici alea de finisare nu sunt toate la fel. Uite, iti dau un exemplu din viata mea. Acum vreo luna, am reparat baia la bunica-mea. Veche tencuiala, cateva crapaturi, nimic major. Am luat un glet de finisare, unul mai ieftin, de la o marca cunoscuta dar… cum sa zic… nu premium. L-am dat, l-am slefuit, am vopsit. Gata, arata bine.
Doua saptamani mai tarziu, suna-ma: „Baiatu, de ce se vede o umbra circulara acolo unde ai dat cu alea?” Pfff… ce sa-i faci, absorb?ie neuniforma a vopselei, pentru ca gletul ala nu a avut o porozitate constanta. Adica, pe scurt, a fost un produs mai slab. A trebuit sa o iau de la capat. Am dat cu un grund bun peste, am cumparat alt glet, de calitate, de data asta de la ConiConstruct, si dupa ce l-am aplicat, diferenta a fost imensa. Netezimea, cum s-a uscat, totul. Alta mancare de peste. Si da, a costat cu vreo 15 lei mai mult sacul, dar merita fiecare banut.
Deci, cum alegi? Uite cateva lucruri la care sa te uiti
Nu te uita doar la pret. Uita-te la granulatie. Alea mai fine sunt mai bune pentru finisare. Uita-te la timpul de priza, cat stai sa astepti intre straturi. Unele se usuca repede, in 2-3 ore, altele trebuie sa astepti toata noaptea. Depinde de urgenta ta. Si uita-te la cantitatea de apa pe care o cere amestecul. Aia iti zice multe.
Hai sa-ti fac o lista rapida, ca sa-ti ramana in cap:
– Glet de finisare cu granulatie fina: pentru perfectiune. Ala pe care il vrei tu.
– Timp de uscare: verifica pe sac. Daca esti grabit, ia unul cu uscare rapida.
– Brand: nu toate sunt la fel. Unele marca proprie sunt ok, altele… mda. Eu prefer branduri consacrate.
– Pret: nu te arunca la cel mai ieftin. Un sac bun de 25 kg poate sa coste intre 45 si 80 de lei, in functie de calitate. Investeste in el.
Avantaje si dezavantaje, pe sleau
Ok, hai sa vorbim sincer.
Avantaje la unul bun: se aplica usor, se slefuieste ca untu, nu crap?, si primeste vopseaua perfect. Perete de revista.
Dezavantaje: costa mai mult. Uneori, daca nu esti atent la amestec, poti sa-l faci prea lichid si pierzi din proprietati. Si daca il cumperi de proasta calitate, o sa regre?i. Garantat.
Uite alt exemplu. La un prieten, i-a venit o gasca sa-i faca un apartament. Au luat cel mai ieftin glet de finisare de pe piata, cred ca vreo 35 de lei sacul. Rezultatul? Dupa vopsea, se vedeau urme de slefuire peste tot, ca un fel de zebra. A trebuit sa cheme altcineva sa dea peste, cu un produs de calitate. Cost total: cu vreo 1000 de lei mai mult decat daca faceau treaba buna din prima. Asa ca, stii cum e… ieftinul e scump la final.
Deci, concluzia mea? Pentru interior, nu te juca. Ia-ti un glet de finisare de calitate, de la un furnizor de incredere, gen ConiConstruct, si nu uita de unealta potrivita. O mistrie buna face minuni. Trust me.
Eh, cam asta ar fi. Sper ca te-am lamurit putin. Macar sa nu mai stai ca mine la raft uitandu-te ca vita la poarta noua.
